Register Now

Login

Lost Password

Lost your password? Please enter your username and email address. You will receive a link to create a new password via email.

Donald Trump. Incorect politic poate ajunge electoral corect.
Donald Trump la întîlnirea cu susținătorii din 21 August, Alabama. Guliver/Getty Images

Donald Trump. Incorect politic poate ajunge electoral corect.

Nu e politician. Este un om de afaceri cu școală, îndrăgostit de real estate, imbatabil făcător de bani și învingător al tuturor bătăliilor pe care le-a purtat. Așa se descrie pe el însuși Donald Trump, în aparițiile publice și în discursurile pe care le ține în fața alegătorilor.

Brandul și o avere personală considerabilă, obținută și menținută în pofida mai multor serii de falimente răsunătoare ale companiilor sale, îi permit  lui Trump să fie astăzi și candidat la președinția Statelor Unite.

Subliniază că nu are texte scrise imediat ce se urcă pe scena din mijlocul susținătorilor, pentru că fiind tot timpul transmis în direct nu-și permite să se repete. De cîteva luni, de cînd participă la meetinguri electorale, se întîlnește cu suporterii, acordă interviuri și este prezent la dezbateri televizate, miliardarul Trump și-a construit pentru discursurile publice o structură de la care rareori se abate. Două sunt zonele de unde vin mesajele sale. Mai întîi sunt cele despre el însuși și calitățile de lider adevărat, de afacerist extrem de bogat și de talentat. Apoi sunt promisiunile. Narcisismul, grandomania și o încredere nemăsurată în talentele moștenite prin gene și în capacitățile dobîndite îl poartă cu ușurință dinspre lauda de sine spre angajamentele fără nici un fel de acoperire, dar extrem de seducătoare pe care le rostește. America va scăpa de imigranții ilegali ,trimițîndu-i înapoi de unde au venit, companiile americane vor fi obligate să producă acasă ce produc astăzi în Mexic sau China, sistemul de sănătate va fi reformat cu adevărat și mai nou și taxele tuturor vor fi reduse. Nu există nici o opreliște în atingerea obiectivelor. Întrebarea „cum” este irelevantă. Doar afirmația „va fi foarte simplu” se repetă de la un discurs la altul, de la un interviu la altul.

În fiecare apariție publică se vinde cu abilitate pe el însuși, revine uneori cu ironie, dar niciodată cu seriozitate asupra a ceea ce i s-a dovedit a fi fost o greșeală în intervențiile publice precedente și reia cu îndîrjire mesajele care i-au adus cîștiguri. Temele sunt recurente: sondajele în care urcă mereu, ziariștii ostili, analiștii politici rău intenționați și nepricepuți, „The Apprentice” și viitorul Americii fără imigranți ilegali și cu prestigiul reclădit. Din cît se referă la articolele despre aparițiile lui sau la analizele experților impostori îți dai seama că pentru miliardarul candidat la președinția Statelor Unite imaginea e foarte importantă.

„Dacă faci ratinguri mari vei fi tot timpul la televizor, chiar dacă nu ai nimic de spus” a susținut Donald Trump la meetingul electoral din 14 septembrie de la Dallas. Bogat investitor în real estate, dar și celebritate de revistă încă din anii ’80, el cunoaște una din regulile esențiale ale televiziunii, pe care o numește un business simplu. Deși afacerea cursei pentru președinție se dovedește mai complicată decît televiziunea, el a mizat pe faptul că diferențele dintre ele nu pot fi semnificative și le-a tratat la fel.

Pentru început trebuia să obțină aprobarea publicului din postura de candidat. Cum media este o măsură foarte bună a capacității unui individ de a se vinde unei audiențe largi, Trump știa din start că are o șansă. La o dimensiune diferită, încercase deja asta. Timpurile îi ofereau acum un platou mai mare și un public cît tot electoratul american. Cu tupeu și cu bani, a trecut lejer de pe o scenă pe alta. N-a fost nevoie să regleze prea multe la el însuși ca să-și atingă obiectivul pentru prima etapă. Acela de a se face ascultat, căutat și într-un final luat în considerare. Sondajele îl arată (încă) drept conducător detașat în opțiunile electoratului pentru nominalizarea la candidatura Partidului Republican. Probabil că și-a depășit deja și propriile așteptări.

Sondajele de opinie, cel mai puternic aliat de pînă acum.

Recunoaște deschis că inițial toată lumea l-a considerat un clovn, un neserios, a cărui candidatură părea o glumă. Povestește că nici măcar cei de la NBC nu l-au crezut și au venit la el să reînnoiască contractul pentru un nou sezon „The Apprentice”. “Nu fac o serie nouă”, le-am spus, „candidez, voi face America mare din nou”, citează Trump din el însuși, lipind între ele, fără nici o tresărire, cele trei acțiuni de amplitudini și de semnificații incomparabile. Lansarea campaniei sub auspiciile neîncrederii și chiar ale desconsiderării totale din partea jurnaliștilor și a analiștilor politici este prezentată astăzi, la capătul mai multor luni ale cursei electorale, drept un succes. Este dovada faptului că el, Donald Trump, face ce spune și are de partea lui atuuri puțin bănuite de adversari sau de observatori la începutul campaniei.

Percepțiile oamenilor sunt înșelătoare, dar cifrele niciodată. Analiștii încă îl cred o glumă, dar împotriva lor Trump scoate la înaintare sondajele de opinie. Ele sunt astăzi aliatul lui cel mai puternic și le răspîndește cu satisfacție ori de cîte ori are ocazia. Cifrele arată lumii întregi că nu se înșeală. Promisiunile sale, arareori logice, au fost cumpărate deja de foarte mulți americani și nimeni nu mai poate spune cu certitudine că nu va ajunge și mai departe. Stă mai bine decît adversarii și după cum anunța în recentele discursuri, pînă și „femeile consideră că el este cel mai bun candidat republican”. Toate întîlnirile cu alegătorii încep cu prezentarea cifrelor, a creșterilor și cu minimizarea rezultatelor celorlalți.

Și ca să demonstreze cît de importante sunt sondajele, Trump a anunțat ieri că se va retrage din cursă, dacă numerele vor arăta că pierde teren în fața unui alt contracandidat. „Cred în sondaje” a spus Trump la NBC, întărind pînă una alta ideea pe care și-a bazat toată campania de pînă acum.

 

„America mare din nou. Ca mine.”

Într-o vreme în care politica, prinsă în propriile ei reguli, se desprinde din ce în ce mai tare de oameni, Trump simte și speculează slăbiciunile grupului politicienilor. Spre deosebire de aceștia din urmă, oameni care n-au nimic de pierdut înscriindu-se într-o cursă electorală, el are totul de pierdut, începînd cu banii pe care îi investește în propia sa campanie și terminînd cu banii pe care îi pierde nefăcînd afaceri. Dar cel mai puternic argument în favoarea unui candidat din afara sistemului îl oferă Donald Trump atunci cînd vorbește despre ajutorul financiar pe care îl refuză de la lobbyști sau de la alți suporteri dornici să-l sprijine în cursă. Trump știe că este suficient să spună că va muta afacerile americane înapoi în Statele Unite pentru că el nu datorează nimănui nici un serviciu. Va fi crezut de mulți dintre cei cărora li se adresează. Miliardarul, care în tinerețe nu s-a sfiit să apeleze la politicieni pentru a-și rezolva afacerile, sare astăzi peste ei. Se leagă direct de electorat prin ceea ce susține și prin ceea ce promite. Nu are nevoie de politicieni ca să reușească. Are nevoie doar de oameni de afaceri, de negociatori capabili, de lideri dovediți. Punctul lui de vedere este că politicienii sunt în marea lor majoritate ridicoli. John Kerry și-a rupt piciorul mergînd pe bicicletă tocmai cînd negocia acordul nuclear cu Iranul. “Ce fraier” a zis Trump.

Banii pe care i-a făcut sunt demonstrația supremă a talentelor care îl recomandă pentru funcția de președinte. Inclusiv sumele cîștigate la „Apprentice” sunt aduse în discuție. Spune că a primit peste 210 milioane USD pentru rolul de mentor al celor care visau să lucreze în corporația Trump. Plata în sine este un motiv de mîndrie. Cum să nu ai încredere într-un om care a scos dintr-o afacere mai mult decît secundară atîția bani? Prieteni la fel de bogați, sau chiar mai bogați, ca de exemplu Carl Icahn, sunt aduși și ei în discuție sau chiar prezentați publicului dacă sunt în sală la momentul discursului. Acești oameni, miliardari cu toții, sunt cei care vor negocia cu japonezii și chinezii de acum înainte pentru că știu să facă asta. Pentru că sunt competenți. Ca să nu mai fie umilită sau păcălită de parteneri mult mai isteți, America nu va mai așeza la masa discuțiilor indivizi care nu au negociat în viața lor. Lumea aplaudă. Banii sunt o măsură a capacității de a conduce și de a te impune în fața celorlalți.

„Nu sunt politically correct”.

De la discursurile sau aparițiile publice ale lui Donald Trump nu știi ce să aștepți. Asta este altceva ce a învățat din televiziune. Surpriza este cheia unui spectacol reușit. Dacă reușești să surprinzi, lumea vine să te privească de fiecare dată. Și în „Apprentice”, nu de puține ori, deciziile lui Trump au fost neașteptate. În televiziune și în afara ei, și-a construit notorietatea pe decizii controversate și mult comentate. În ceea ce-l privește, publicul e oricînd curios să vadă la ce-ar mai putea asista. Și jurnaliștii se întreabă același lucru. Lui îi convine pentru că primește expunere, iar presei pentru că primește audiență. La un articol scris despre Jeb Bush sau Hillary Clinton sunt cel puțin trei articole scrise despre Trump. Aproape toate îl desființează.

Donald Trump spune ce gîndește. A exersat ani de zile acest tip de personaj și deși mizele erau mult mai mici, a avut parte de un antrenament extrem de util. Astăzi, susținătorii săi afișează plăcuțe pe care scriu că nici ei nu sunt „politically correct”. În fiecare discurs în fața suporterilor, Trump se referă la povestea unui american omorît de cîte un imigrant ilegal și prezintă necesitatea construcției gardului dintre Mexic și Statele Unite. “Va fi un gard frumos” asigură el pe toată lumea.

A cîștiga și victorie sunt două cuvinte extrem de importante pentru cel ajuns la 70 de ani cu o avere de mai multe miliarde de dolari, trecut fiind prin mai multe falimente. Le folosește adesea și evaluează oamenii după cîte succese au obținut în viață. E sincer cînd spune că doar victoriile contează. „America însăși a uitat să mai cîștige”, subliniază el punînd din nou vina pe incompetența politicienilor republicani și democrați deopotrivă. Nu are nici un fel de simpatie pentru administrația Bush, iar Obama habar n-are ce să facă. Controversatul candidat al republicanilor și-a creat un coridor pe care aleargă singur, amuzîndu-se și detașîndu-se nu doar de democrați, dar și de propriul partid.

Donald Trump nu a mizat nicidecum totul pe imagine sau pe capacitatea sa de a genera și a păstra atenția. Ca în orice pe lume, momentul este esențial. Prezența, discursul, dar mai cu seamă rezultatele arată că mogulul nu și-a greșit timpul. Greu de spus de ce a ales astfel. Poate că fiind un individ care, după cum se laudă singur, „a apărut în revistele glossy la fel de mult ca un super-model” a vrut să-și bată propriul record, să facă o ultimă și supremă “aroganță”. Sau poate că într-adevăr ar vrea să rezolve într-un fel „gravele probleme” ale țării sale. Indiferent de motivul apariției ei pe piață, oferta Trump, irațională, inconsecventă și extrem de superficială, a răspuns eficient unei cereri.

Donald Trump este mult mai puțin decît un președinte. Tot ceea ce-l face un personaj este și ceea ce nu-l poate face conducătorul Americii și al Occidentului. Dar după tot parcursul lui de pînă astăzi, este greu de spus care va fi momentul în care raționalul va învinge emoționalul, oprindu-l din cursă.

Președintele Americii, Donald Trump, ar fi cu adevărat o problemă uuuuuuge pentru toată lumea.