Register Now

Login

Lost Password

Lost your password? Please enter your username and email address. You will receive a link to create a new password via email.

Publicul român are și el nevoie de o investiție
Guliver/Getty Images

Publicul român are și el nevoie de o investiție

Cîți bani se cheltuie pe publicitate în România?

300 de milioane de dolari au alocat advertiserii pentru publicitate în România anul trecut. Știrea, care a făcut vîlvă acum ceva timp pentru că anunța că în 2015  în Marea Britanie banii investiți în publicitatea digitală vor reprezenta 50% din totalul pieței, preciza și valoarea acestei piețe: 24 de miliarde de dolari.

Mai aproape de România, în Cehia, firmele au cheltuit anul trecut aproape 600 de milioane de dolari pentru a-și face reclamă în diferite media.

Avem așadar, Marea Britanie cu o populație de 64 milioane de locuitori, un PIB per capita de 38.300 Usd si o piața de publicitate de 24 miliarde de dolari, Cehia, cu 10,5 milioane de locuitori, cu un PIB per capita de 18.118 Usd și o piață de publicitate de 720 milioane dolari și România care are 19,9 milioane de locuitori, un PIB pe locuitor de 9.783 Usd și o piață de publicitate de 300 milioane de dolari.

Combinate, cifrele de mai sus pot spune și cît cheltuie companiile pentru a ajunge cu mesajul lor la un singur om, adică consumul de publicitate pentru un om ( advertising spend per capita). La englezi este de 366 dolari pentru un singur om, la cehi este de 72 dolari pentru un om, iar la români este de 15 dolari.

Diferența dintre țara noastră si țările dezvoltate la acest indicator este diferența dintre 15 dolari și o medie de 342 de dolari (piețele dezvoltate sunt considerate a fi piețele Europei Occidentale plus Statele Unite).
Comparînd cu PIB-ul, cehii au un PIB pe cap de locuitor de aproape două ori mai mare decît al românilor, dar advertiserii cheltuie de de aproape trei ori mai mult.

România produce puțin în comparație cu alte țări europene, românii consumă puțin deci cumpără puțin, iar companiile nu găsesc motive să investească în publicitate pentru că nu au suficiente vînzari.
Presa privată, indiferent de gen, nu poate trăi mai bine decît toată economia. Dimpotrivă, în anii din urmă s-a dovedit că poate trăi mai rău.

 Cum se împart banii.

62% din banii cheltuiți în publicitate în România se cheltuie în televiziuni. Internetul mai ia aproximativ 17%, outdoorul 9%, radioul 6% iar presa scrisa 5%. Cele peste 60 de posturi de televiziune care au programe în limba română, își impart așadar cei mai mulți bani.

Conform cifrelor oficiale furnizate la mijlocul lui martie de compania CME, proprietara PRO TV, grupul lider de audiență atrage 62% din publicitatea TV, grupul Intact 23%, iar toți ceilalți restul de 15%. Dintr-o dată, banii par a se împărți la prea mulți și devin puțini. PRO TV-ul cîștigă într-adevăr bani serioși, dar socotelile ne arată că investițiile făcute de americani de-a lungul celor aproape 20 de ani de afacere au fost extrem de puternice și de susținute. Multe zeci de milioane de dolari au asigurat cota de piață de astăzi și au susținut puterea brandului care își permite să atragă pentru el peste 60% din piață.
Cu excepția PRO TV și a Intact, celorlalți jucători le e greu să pună mîna pe profit. Și cu cît sunt mai mulți, cu atît e mai greu, și pentru ca este competiție dar și pentru ca la o piață așa aglomerată și la vremuri dificile, prețurile la publicitate nu cresc ci scad.

 Investitor în public

Standardele diferite de conținut și de producție din presa românească și din cea străină nu sunt date numai de capacitatea de înțelegere sau de alegerile neinspirate pe care le fac managerii de presă români. Sunt date mai ales de banii pe care afacerile de media ii generează. Trebuie recunoscute și încurajate ca atare produsele de presă în care se văd banii investiți pentru conținut de calitate, indiferent dacă produsele respective sunt la posturile mari de televiziune, în presa scrisă sau în internet. De cele mai multe ori, banii respectivi nu se întorc în intregime la cei care i-au dat. La fel de apreciate ar trebui să fie ideile inovatoare sau curajoase care încearcă cu bani puțini, mai ales pe net, dar nu numai, să cucerească public și să crească mai degrabă din talentul și creativitatea unui om sau doi. E adevărat că exemplele românești de astfel de încercări reușite sunt reduse. Cele mai multe inițiative de a obține cu bani puțini și audiență și cîștig au sfîrșit prin a fi total perverite de o competiție prea mare, de un profit tot mai subțire și de multe alte interese decît cele de business.

Într-un final toți cei care bagă bani în presă află că un public numeros, dar sărac, nu rezolvă nici o problemă. Acesta îți dă timpul lui, poate votul lui, dar nu bani. Nici direct, cumpărîndu-ți produsul, nici indirect, cumpărînd produsele altora.
Investitorii în presa românească investesc pentru profit și pentru putere. Dar cu o țară săracă și o piață săracă, aproape toată lumea pierde. Chiar și cei care au avut bani din alte “buzunare”, unul dintre acestea fiind obligariu al statului, au aflat în ultimul timp că buzunarul s-a golit și rezultatele nu prea se văd sau pur și simplu nu mai au acces la fonduri.

Dacă sunt motivați de profit, actualii si viitorii deținători de presă românească ar trebui să investească nu doar în proprietatea lor ci și în public. Investiția în oamenii care te citesc sau te privesc este de durată, dar media are la îndemînă toate mijloacele ca să conducă acest proces.

“Investitorului în public” nu-i trebuie bani, ci doar înțelegerea, asumarea și comunicarea acelor mesaje despre cum fiecare poate produce mai mult pentru el însuși și în felul ăsta și pentru colectivitate. Mesajele pot fi prezentate pe orice suport și în orice formă, de la posturile și site-urile de știri la cele care oferă divertisment.
Cît despre media de stat, în acest moment ea transmite mai degrabă un antimesaj prin însuși modul de funcționare. Susținută de stat și subordonată politic, televiziunea publică nu mai produce de mult nimic și se stinge încet.

Dacă oamenii care consumă informație și entertainment au bani și încredere să-i cheltuie, presa poate să reziste, să crească și să se schimbe. Altfel, cei 15 dolari pe cap de om nu vor ajunge niciodată nici măcar 50, oricît de mulți ar investi în media românească atrași tocmai de mirajul unei posibile creșteri sau de cel al puterii.
Surse pentru informații: emarketer.com, estimări CME prezentate de site-ul oficial al companiei