Register Now

Login

Lost Password

Lost your password? Please enter your username and email address. You will receive a link to create a new password via email.

Talented Mr. Trump
Candidații republicani Marco Rubio, Donald Trump și Ted Cruz ( S-D) la dezbaterea organizată de FOX NEWS pe 3 martie ( Guliver/Getty Images)

Talented Mr. Trump

În luna iunie a anului 2015, Donald  J. Trump era un outsider al scenei politice americane, un ins ieșit din platourile de televiziune ale unui reality show renumit și intrat în platourile dezbaterilor politice. Priza discursului său la o anumită parte a publicului american a devenit evidentă destul de repede după lansarea candidaturii vara trecută. La fel de limpede au fost, pentru o altă parte a publicului, stridența și impostura mogulului entertainer în rol de politician. Și deși fanii erau tot mai mulți și mai atașați, pentru oponenți ca și pentru comentatorii politici, participarea lui Trump la cursa electorală a rămas, pînă de curînd, la fel de neserioasă.  Alegerile primare cîștigate detașat de acesta de cîteva săptămîni n-au mai fi putut trecute cu vederea sau ironizate. Parcă peste noapte, lumea întreagă s-a trezit în față cu perspectiva Trump președinte, deși semnele au fost mereu acolo. În public. Nu degeaba, un alt candidat ‘anti-sistem’, socialistul senator de Vermont, democratul Bernie Sanders, a reușit, fără buget și fără susținere, să cîștige electorat și alegeri primare în fața mult mai cunoscutei și mediatizatei Hillary Clinton.

În ultimele luni, mogulul a fost simultan atracția publicului telespectator la dezbaterile televizate, personaj în show-uri de comedie, invitat în aceleași show-uri, susținător al unor mesaje populiste și nemaiauzite și ținta criticilor vehemente ale unor voci cu multă autoritate. Din acest amalgam de ipostaze și dintr-o sumă de vorbe aruncate fără rețineri, fără consecvență, fără cunoaștere și nu de puține ori false, Trump și-a construit un electorat serios. Cu cît se dovedea mai nepotrivit și mai nepregătit pentru rolul de președinte, cu atît importanța lui pentru o parte a publicului devenea din ce în ce mai mare. Susținătorii săi nu mai văd de mult individul, ci recepționează doar mesajul. Purtătorul însuși a fost  înnobilat de cuvintele nebunești, de laudele de sine și de promisiunile fără șanse de realizare. Populismul lui Donald Trump, răspîndit școlărește cu lovituri de picioare și miștouri, și-a găsit tîrziu adversari pe măsură. Contracandidații republicani cu cele mai mari șanse la nominalizare, senatorii Marco Rubio și Ted Cruz, l-au atacat foarte tîrziu, abia în ultimele două sau trei dezbateri televizate. Luat în glumă, ocolit în confruntări, tratat mai degrabă cu superioritate, mogulul imobiliarelor a fost subestimat și lăsat probabil să-și atingă singur limita incompetenței și a derizoriului. Concomitent însă, propriul electorat i-a împins aceste limite tot mai departe. Să fii din afara sistemului, s-a dovedit în cazul lui a fi un atu și nu un handicap.

La capătul a opt luni de campanie și cu alte cîteva luni înainte de alegeri, candidatul Donald J. Trump sperie serios o parte din electoratul american și face să aplaude entuziast o altă parte, e drept încă mai redusă decît prima. „Trump trebuie oprit”, scriu astăzi The Economist, New York Times, revista Time și strigă realizatorii de televiziune, în timp ce republicani bătrîni și analiști pe probleme de politică externă și de securitate repetă aproape fără pauză, că miliardarul este doar o înșelătorie și un mare risc pentru America și pentru lume. Îngrijorați de altele, liderii europeni  nu s-au grăbit să descrie perspectiva unui Occident condus de Trump, însă premierul britanic, David Cameron, a spus deja că favoritul cursei pentru nominalizarea republicanilor vorbește prostii și greșește. În schimb, Vladimir Putin îl place pe Trump. Pentru liderul Rusiei, Trump este un om “foarte talentat”.

Talentul lui este că a știut să ia chipul nemulțumirii unei părți a votanților americani și să le întoarcă acestora vorbele pe care își doreau de mult să le audă.

Candidatul Donald J. Trump promite americanului mediu securitate și slujbe. Pentru securitate, mexicanii vor fi opriți la graniță. Slujbele, spune cel care se declară „cel mai mare producător de slujbe creat de Dumnezeu”, vor fi readuse din China în Statele Unite. Tratatele comerciale vor fi renegociate, pentru că sunt defavorabile Americii. Extrem de puține au fost amănuntele oferite de Trump cu privire la felul în care se vor realiza toate promisiunile, dar și așa oamenii l-au acceptat și ridicat pînă în postura de a fi cel mai bine plasat candidat republican. Chiar și susținătorii săi cei mai raționali, cei pentru care miliardarul nu este neapărat deținătorul secretului succesului etern, știu ce vor cînd îi strigă numele pe stadioane. Vor o schimbare.

Votul pentru Donald J. Trump este votul împotriva unui sistem devenit prea puțin credibil și este exercitat de electoratul mogulului candidat în primul rînd cu frustrare.

Cînd Trump spune că el nu va folosi prompter pentru discursuri, zeci de mii de oameni flutură pancarte cu numele lui. Și nu fac asta pentru că le-ar păsa dacă există sau nu un ecran pe care să fie scrise discursurile. Ci pentru că speră sau sunt convinși că lipsit de prompter, cel de la tribună va fi mai sincer.

În societatea americană există frustrări și emoții, mai cu seamă în zona clasei de mijloc. Nu puțini dintre cei care o alcătuiesc se simt prinși între bogații mereu mai bogați și săracii favorizați suficient în ultimii ani de președintele Obama, inclusiv prin controversata Obamacare. Criza financiară din 2008, ale cărei cauze și deznodăminte au fost asimilate cu înșelătorii ale elitei politico-financiare, a adăugat și alte resentimente.

De-a lungul campaniei, personajul Donald Trump s-a metamorfozat în trumpism. Trumpism înseamnă național populism, promisiuni fără acoperire, dar și prezentarea în fața electoratului a imaginii unui salvator puternic, curajos, care identifică sursa răului, o arată și promite să schimbe totul odată ce va conduce. Trumpismele există pentru că americanii au fost dispuși să le asculte și să le creadă, poate dincolo de rațiune sau de experiență. Dacă mogulul Trump va dispărea din această cursă electorală, la nominalizare sau după confruntarea cu democrata Hillary Clinton, frustările publicului său vor rămîne aceleași și chiar se vor adînci.

BBC are în grilă seara “Question Time”, o serie de dezbateri cu public, pe temele cele mai importante ale momentului. Talk-show-urile au loc în orașe diferite și așează în fața audienței politicieni, figuri publice cunoscute și jurnaliști. Oamenii se înscriu din timp ca să facă parte din publicul programului. Acum cîteva zile, o astfel de dezbatere a avut loc la Liverpool. În fața audienței de toate vîrstele și de toate soiurile, se aflau un conservator declarat pro Brexit, un laburist, o membră a partidului de extremă dreapta UKIP, un fost fotbalist al naționalei engleze și o jurnalistă The Guardian.

Oamenii ridică mîna unul după altul. Sunt întrebări firești, puse de indivizi care vor să afle, să se lămurească. Nicio încrîncenare. Doar preocupare și interes. Întrebările din public sunt toate, fără excepție, expresia temerilor pe care cetățenii din Liverpool le au cu privire la imigranții al căror număr mare nu permite creșterea salariului mediu, la insecuritatea frontierelor Marii Britanii și la criza refugiaților în fața căreia Europa s-a dovedit neputincioasă. Frontierele țării trebuie apărate, spun cei din public și cîțiva dintre cei de pe scenă, argumentînd astfel un vot pro Brexit. Donald Trump este adus și el adus în discuție și calificat de mulți drept o nenorocire pentru Statele Unite și pentru Marea Britanie.

Imigrație, sistem de sănătate, refugiați din Orientul Mijlociu, taxarea la limita legii a marilor companii, joburi amenințate cu dispariția, rînd pe rînd englezii ridică aproape aceleași probleme, devenite deja teme ale campaniei electorale din State. De data asta, în platoul de televiziune din Liverpool nu există un Trump, și deși reprezentanta UKIP susține că argumentele pro Brexit cele mai bune sunt tocmai măreția Marii Britanii și capacitatea ei de a se descurca fără Europa, nimeni nu cere ca musulmanii să nu mai fie primiți pe teritoriul englez. Dar dacă Marea Britanie n-ar fi o insulă, oare ce soluție ar găsi un politician  ca să liniștească temerile conaționalilor cu privire la imigranții care le-ar putea invada țara? Nu cumva ar spune că e nevoie de un gard la graniță? Trumpismul apare sau nu, în funcție de responsibilitatea politicienilor și de capacitatea lor de a înțelege și accepta că vechi răspunsuri nu mai pot fi oferite noilor situații. Europa n-a reușit să construiască  locuitorilor ei un bine comun și nici n-a știut să prezinte avantajele unei identități europene. Acum este pe punctul de a se desface în teritorii interesate exclusiv de un bine național iluzoriu, dar  ‘protejat’ de granițe.

Talentatul domn Donald J. Trump are nevoie doar de puțină șansă ca să se multiplice și să devină semnificativ în multe țări europene. Modelul există. Timpurile abia îl așteaptă.